Astazi...

Nu merit un blog pe care nu mai pot scrie... dar merit sa nu mai pot scrie? Chin...

I see, said the blind man...

House of Leaves

Who has never killed an hour? Not casually or without thought, but carefully: a premeditated murder of minutes...
The violence comes from a combination of giving up, not caring, and a resignation that getting past it is all you can hope to accomplish. So you kill the hour. You do not work, you do not read, you do not daydream. If you sleep it is not because you need to sleep. And when at last it is over, there is no evidence: no weapon, no blood, and no body. The only clue might be the shadows beneath your eyes or a terribly thin line near the corner of your mouth indicating something has been suffered, that in the privacy of your life you have lost something and the loss is too empty to share

azi am curaj... dar maine...?

Astazi am curaj sa zic ca sunt frustrata, recunosc, m-a inspirat.
Ma gandesc ca exista si oameni printre noi, oameni buni. Stiu ca exista, eu cunosc o duzina de ei. Exista si oameni inteligenti, talentati, artisti, oratori, scriitori... avem atatia... dar niciunul nu scoate un cuvant public.
Stiati ca majoritatea taranilor si batranii evlaviosi, fosti comunisti merg la vot? Stiati ca intelectualii nu voteaza? Pe mana cui va lasati? Stiu ce o sa ziceti... ca nu va pasa. Nici mie nu-mi pasa, dar pana la un anumit moment. Ce ziceti de vot? Ca n-ai de unde sa algi, ca toti sunt ordinari. Corect! De ce nu esti tu acolo? Ai putea schimba ceva.
Stiati ca la ora actuala Romania nu are justitie? Ma refer la propriu... nu e nimeni acolo.
Vrei sa faci ceva? Striga! Scrie si publica, presa e flamanda dupa asa ceva.
Frumoasa tara, pacat ca e locuita... si de prosti si de ignoranti.
Va regasiti in imaginea Romaniei in lume? Eu nu! Eu pot sa fac orice la fel de bine cum pot si strainii. Pot sa-mi si iubesc tara ca americanii, dar nu si fraierii din ea. Toti cei care pot... nu fac nimic. Eu as face ceva, orice... dar cu cine? Politicienii aia nu o sa traiasca vesnic, ghici cine le ia locul? Alti cretini, tot ca ei. Sunt cretini, dar macar au ajuns acolo.
Si sa nu plangi? Si sa nu strigi? Si sa nu vrei sa pleci? Sau ai putea sa faci ceva... sa scri...

sleapless

Toti cautam dragostea vietii noastre ca nebunii. Chiar si cei care nu recunosc asta, adorm dorind sa stranga pe cineva in brate. Dar atunci cand o gasesti... de ce se mai intampla sa renunti la ea?
Stiu... nu dragostea e scopul oamenilor, ci cautarea ei. Ideea ca se va intampla, ideea ca vor fi impreuna, ideea ca vor fi fericiti, doar ideea... .
Ma uit la "Sleapless in Seatle". Next thing, ma trezesc dorindu-mi asa o poveste, magie... . Mi-a trebuit o ora sa-mi dau seama ca am mai mult de atat, dar asta nu ma oprea sa visez.
Nu apreciezi sentimentul in sine, ci drumul pe care-l parcurgi pana ajungi sa-l ai, apoi... uiti, pur si simplu uiti. De ce-ti dau lacrimile la un film romantic, de ce toate babele sunt innebunite dupa telenovele si Sandra Brown? Pentru ca vezi povestea pana sa se intample, pana sa se indragosteasca. De acolo in colo la nimeni nu-i mai pasa. "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti" asta ce inseamna? V-am spus povestea lor, iar de acolo-n colo nici nu mai conteaza.
Recunoasteti, nu vreti sa iubiti, vreti sa va indragostiti. Odata si inca odata si inca odata...

dar tu?

Simt... că nu mai simt, văd că nu mai văd și oftez că nu mai respir.
Un gând mi se repetă într-una... "n-am fost făcută pentru asta".
Să mă trezesc în fiecare zi, să merg la serviciu și înapoi, eu n-am fost făcută pentru asta. Să fac în fiecare zi același lucru, să vin acasă, să ma trezesc cu mopul în mână uitând ce trebuia să fac, n-am fost făcută pentru asta. Eu trebuie să zburd, să fac tumbe pe iarbă, să-mi rup nasul pe stânci, să cuceresc marea doar din priviri. Eu am fost făcută să călătoresc, să râd, să zbier, să chicotesc, nu să... stau.
Eu trebuie să-mi doresc libertate și săruturi și mângâieri. Trebuie să-mi doresc flori, culori și litere, nu comisioane și bani și hârtii, n-am fost făcută pentru asta.
Simt că mă zvârcolesc într-o lesă pe care nu știu cine a pus-o acolo in the first place.
Rutină... eu n-am fost făcută pentru asta. Mersul cu autobuzul și tramvaiul, oamenii mediocrii, fețele lungi și acre, replicile insolente... eu n-am fost făcută pentru asta. Eu trebuie să zbor, să cânt, să dansez și să citesc poezii pe acoperiș la apus. Eu strigam la lună să coboare și la oameni să trăiască, eu îi râdeam obișnuitului în față, dar nu asta. N-am fost făcută pentru asta.
Dar tu?

o leapsa

Sunt... incerta.
As vrea... sa pot da timpul inapoi... uneori.
Pastrez... bilete de la concerte.
Mi-as fi dorit... sa nu fiu eu.
Nu imi plac... minciunile.
Aud... doar cand vreau sa aud.
Imi pare rau ca... ma trezesc greu.
Imi plac... momentele de liniste, zambetele altora, prietenii si cartile.
Nu sunt... obisnuita.
Dansez... mereu... in oglinda, imagindu-mi ca ma vede o lume intreaga si toti danseaza ca mine.
Cant... sub dus "printre nori, printre nori..."
Niciodată... nimic... e tot timpul.
Plang... cand ma doare.
Nu imi place de mine pentru ca... mi lene.
Sunt confuza... in spatiu... e o chestie genetica a femeilor.
Am nevoie... de el si de ea.
Ar trebui... sa incercati si voi leapsa asta :p



Leapsa vine de la Mary "si marge mai departe"

vise de vanzare

Vorbeam cu un prieten. Ma rog, pe vremuri imi era prieten... cocaina ne-a indepartat. Eram doi tipi care stateau la povesti.
Am plecat de la acelasi start, dar fiecare a ajuns in alta parte. Eu am decis sa ma mut in capitala, sa fac doua facultati si sa si lucrez in timpul acesta. El, el s-a decis sa nu faca nimic. Fuma iarba toata ziua si mai tragea si cate-o linie de coca atunci cand prindea niste bani din poseta mamei. Acum locuieste cu parintii in acelasi oras in care s-a nascut. Are prieteni bisnitari si pustoaicele de 16 ani sunt moarte dupa el.
Eu... pai eu mi-am gasit o slujba stabila care-mi permite sa-mi fac si facultatile. Invat, muncesc si... iubesc. Mi-am gasit o fata incredibila si ma adora. Ma alinta in fiecare zi, dimineata ma intampina cu cafeaua si micul dejun, iar seara gatim cina impreuna. Imi pun problema sa ne casatorim curand... ce pot sa zic? o iubesc!

Si revin. Ne-am vazut tot mai rar, eu si prietenul meu. Stiu ca ce-mi placea la el era faptul ca filosofa cot la cot cu mine. Nu multe persoane fac asta.
Am fost sa-l vizitez intr-o zi, iar din vorba in vorba, fara sa vreau (mai mult sau mai putin), am ajuns sa-i reprosez lucruri: halul in care a ajuns, falsii prieteneni de care se inconjoara, abuzul de droguri si de bunatatea tristilor lui parinti.
"Dar sunt fericit. Ce treaba ai tu? Nu fericirea e scopul suprem in viata? De ce sa schimb ceva, daca nimic nu e gresit?"
"Nu e chiar asa prietene... fericirea nu e un scop, e un moment. Incearca sa nu mai confunzi."
"Aici gresesti. Stiu ca mereu ai fost mai inteligent, dar acum vorbesti prostii. De ce traim daca nu sa fim fericiti? De ce te deranjeaza ca ma simt bine in pielea mea? Nu intelegi? Sunt fericit!!!"
"Fericirea e o porcarie! Daca esti mereu fericit, stagnezi! Nu mai simti nevoia sa avansezi cu nimic si ramai in propiul tau pisat pentru ca fumul iti spala creierii. Nu asta e sentimentul suprem. Cu cat dureaza mai putin, cu atat e mai dulce. Crezi ca daca ai manca ciocolata in fiecare zi ai mai aprecia-o la fel?"
"Baliverne intelecutale. Stii ce? Ma pis pe ele! Pe Pamant nu exista decat fericire si tristete. Eu sunt fericit si tu trist. Eu sunt ok si tie ti ciuda. Doar pentru ca tu ai ales sa te ingropi de carti si sa te amesteci in societate nu inseamna ca esti mai tare. Dar Ea? O ai pe Ea! Asta nu te face fericit? Nu deasta esti cu ea?"
"... of... Mai sunt alte lucruri. Exista liniste, satisfactie, mandrie... eu astea le doresc mai mult decat fericirea. Si nu, Ea nu ma face fericit, Ea ma face... nu stiu, linistit, impacat. Ma calmeaza si ma ia in brate. Imi alina tristetea, dar asta nu inseamna ca ma face fericit. Primesc laude la serviciu, dar nici asta nu ma face fericit. Nu intelegi? Eu nu alerg dupa sentimentul ala, caci odata ce l-as gasi... vezi tu, mi-ar cadea picioarele."
"Prietene, mie imi place sa-mi bag pula in tot ce prind, iar tie iti place sa citesti si sa-ti divinizezi prietena. Eu am vise si mi le voi indeplini fara sa ridic un deget. Tu cu toata sudoarea si cu dioptriile din ochelarii aia nu o sa reusesti asta. Ia mai da-te-n pana mea. Stii ce mi-ai zis cand eram copii? Ca tocmai posibilitatea sa-ti indeplinesti un vis face viata interesanta."
"Da, dar tu ai ramas la basme. Stii cum e? Ca sa-ti indeplinesti un vis mai intai trebuie sa te trezesti...".
A fost ultimul lucru pe care l-a auzit de la mine, caci in acel moment a inceput acel tiuit continuu care-ti spune ca o inima a incetat din batut. Privirea i-a ramas fixa, incerca sa se trezeasca din vis, dar n-a mai reusit. Am incercat sa-i inchid pleoapele, dar asistenta m-a prins da mana. Lasa-l sa mai viseze mi-a spus...